La fel cum o echipa de fotbal urmareste inaintea unui meci important casete cu meciurile adversarilor pentru a le studia tactica de joc, candidatii la alegerile parlamentare isi spioneaza contracandidatii ca sa afle ce actiuni electorale organizeaza, cum le organizeaza, unde si cand, ce strategii adopta pentru a castiga voturi, ce pomeni electorale fac, pentru a nu veni si ei cu aceleasi produse - adica daca unul imparte pui si zahar, celalalt sa vina cu gogonele si excursii la Bran pentru pensionari.

In colegiile din Bucuresti colcaie deja spionii de campanie, in cautare de informatii din tabara adversa.
Din relatarile candidatilor, spionii provin de regula din stafful de campanie, din partid sau din firmele de PR care lucreaza pentru candidati. Exista doua categorii de spioni - cei de buna-credinta, loiali candidatului pentru care lucreaza si care se straduiesc sa il ajute pe acesta infiltrandu-se in tabara adversa, obtinand informatii de la prieteni sau cunostinte din partidul inamic, si spionii mercenari, care vand adversarilor informatii despre candidatul pentru care lucreaza.